Cinci minute cu Isus...

Mi s-a părut destul de intresant acest mod de a ne face un pic de timp și a privi în sufletul nostru. Ideea am luat-o de pe blogul lui Claudia S., ca și meditațiile (publicate cu acordul ei), pe care vi le propun pentru doar cinci minute, în fața lui Isus...

1. Mă vrea Domnul și pe mine?

„I-a chemat la sine pe cei pe care i-a voit” (Mc 3,13), ne suprinde evanghelia..., în textul ce redă chemarea apostolilor. Ce să înţeleg de aici, că Domnul nu ne vrea pe toţi? Sfântul Augustin îl îndemna pe un tânăr care voia să fie preot, dar nu ştia dacă are sau nu vocaţie: Si non est vocatus, facut voceris („Dacă nu eşti chemat, fă să fi chemat”). Cam aşa şi în cazul acesta, un răspuns potrivit ar fi acela că împărăţia lui Dumnezeu se cucereşte prin luptă (cf. Lc 16,16). Îl fac eu pe Domnul să vrea să mă cheme şi pe mine?

Superb!

Este foarte profunda senzatia de bine, cu libertate si multa iubire. Asta este fericirea, atunci cand faci ceea ce-ti place, cu pasiune.

O idee magnifica : cele inutile sunt uneori minunate.

Este vorba despre o inregistrare a unui canal TV din Belgia, in sala mare a Garii din Anvers .
Mai mult de 200 de dansatoare si dansatori s-au amestecat cu calatorii si au dansat pe un cantec cunoscut in lumea intreaga.
Calatorii nu au stiut nimic despre aceasta filmare, care a fost facuta cu camere ascunse.
Urmarea... o sa o vedeti... . A fost magic.

http://www.youtube.com/watch?v=nemOAadaiLo&feature=player_embedded

Trimis de Roxana. Multumim.

Bancurile săptămânii...

& După naşterea lui Bulişor, Bubulina zice: - Bulă, de azi înainte trebuie să facem economii! Aşa că, o să renunţi la bere. Stă Bulă vreo două luni fără să bea nimic. Într-o zi, se gândeşte să o verifice pe Bubulina, dacă face şi ea economii. O caută în geantă şi găseşte o chitanţă de 400 lei, pentru farduri. - Bine, zice Bulă, ai spus să facem economii şi tu dai un sfert din salariu pe farduri? - Dragă, zice Bubulina, fardurile sunt ca să arăt mai frumoasă în ochii tăi. - Da? Şi berea pentru ce crezi că era?

& Un moş şi o babă, mor într-un accident şi ajung în Rai. Acolo, îngerul de servici îi duce într-o casă superbă, lângă o plajă plină de palmieri şi le spune: - Tot ce aveţi de făcut de azi înainte este să staţi aici şi să fiţi fericiţi. Moşul se întoarce către babă şi îi zice cu reproş: - Vezi, ce proastă ai fost? Puteam să fim aici de 10 ani, dar tu – nu, voiai să mâncăm sănătos!

& Un pictor celebru, aflat prin munţi, se întâlneşte cu un cioban. - Bade, zice pictorul, mă laşi să-ţi pictez oile? - Doamne ia-mă, zice ciobanul, cum să faci aşa ceva? Lasă-le albe cum sunt.

Mai mult despre ziua migrantului...

http://www.youtube.com/watch?v=gi7nrsOVRqE

Hoy acogemos, maňana compartimos!

Trairile unui emigrant, din momentul in care pune piciorul pe taram strain si pana cand acel tărâm devine « acasa », sunt extrem de complexe si contradictorii.

Gandurile de a parasi pentru a realiza: tema zile iemigrantului ne surade, mai ales prima parte: a primi, dar gandul ca trebuie să si impartim este mai greu, aproape niciodata sau mai rar de înțeles... doar am venit sa primim: munca, bani, respect, afectiune... si cu gandul acesta am plecat toti spre oricare tara, spre o tara promisă...

Nebunia ieșirii – totul e o feerie, traiesti cu ochii deschisi un basm. In aceasta etapa, de fapt, descoperi totul cu ochii unui copil. Absolut totul e mirific.
Mancarea e mai buna, e mai sanatoasa, oamenii sunt mai respectuosi, statul de adoptie e atat de civilizat inca iti revizuiesti singur notiunea de «civilizatie», soselele sunt mai mari, mai largi, mai curate, masinile sunt rupte din revistele auto, ultimul numar, cladirile sunt mai inalte, au geamuri mai multe, sau numai geamuri, parcurile sunt mai verzi, iarba e taiata mereu ca n-apuci sa vezi buruieni, oamenii au flori multicolore la balcoane si terase, casele n-au garduri, lumea zambeste, autobuzul vine la timp si ca o incununare la toate bogatiile astea, ai sansa sa castigi...

Trezirea la cruda realitate – «totul e una eșec». E ca si cand te trezesti din beție.
Mancarea, care mai sus o adorai, acum n-are nici un gust, vinetele, oricat de mult te-ai chinui sa le prepari, n-au gust desi sunt umflate cu pompa, rosiile au gust de cauciuc, painea e elastica, soselele care erau largi mai sus, se ingusteaza pentru ca acum ai ochi sa observi si traficul infernal. Aerul nu mai e atat de pur ca înainte si te declari fericit ca n-ai probleme cardiace. Vecinii care zambeau vorbesc o limba cu care nu poti schimba doua cuvinte.
Iar prietenii din tara te intreaba ce-i avut in cap cand ai emigrat. Costel e in fiecare weekend la Sinaia iar Angela tocmai si-a luat bilet trei saptamani la Neptun… Statistic vorbind, cam 60% din emigranti in momentele acestei etape se intorc acasa. Iar tu... cauti sansa ca să primești ceva de la viată...


Fără prejudecăți, fără idei preconcepute și false așteptări – «viata e frumoasa si aici». Dupa dusurile reci primite la etapa de mai sus, te trezesti si incepi sa vezi lumea cu alti ochi. Se instaleaza o rutina placuta. E etapa in care te ancorezi la lumea inconjuratoare. Citesti cu asiduitate presa locala, urmaresti stirile, programele de divertisment. Esti la curent cu toate evenimentele culturale. Mergi destins la cinematograf. Pastrezi inca legatura cu cei lasati dincolo, dar remarcile lor nu te mai ranesc. Angela continua sa mearga an de an la Neptun pe o plaja plina de muzică fără nici un mesaj si de scoici in care-ti tai talpile. Costel viziteaza si el aceeasi Sinaie mereu…insa tu mergi si descoperi locuri noi in fiecare zi, azi, maine si poimaine si tot asa. De fapt vecinii sunt foarte sociabili, se pot lega prietenii.Totul e sa vrei! Este etapa care de fapt iti aduce cele mai multe impliniri, daca ai fost destul de stoic sa rezisti pana aici. Începi cu adevărat să primești... ceva de la viață, de la oamnei, de la natură, în final ridicând privirea spre cer suspini și recunoști: de la bunul Dumnezeu!


Între două lumi ajungem să realizăm că – «aici e casa mea». Aceasta e etapa implinirii depline pe meleagurile altadata straine si atat de ostile. Acum totul iti este familiar. Cunosti orasul ca pe propriul buzunar, adopti stilul de viata actual, dar ce-i mai important, nu mai faci comparatii. Nu mai ai regrete. Privesti spre viitor cu lumina si pace-n suflet.
De-acum esti de-al casei!
Ia cativa ani sa ajungi în acest moment și să gândești astfel. Unii nu ajung niciodata, raman ancorati in trecut si in idealizarea acestuia.

Nu mă înțelegeți greșit, vorbesc de noi. De aceea cand spun «acasa» spun «aici», in Lleida, in comunitatea de la Carmen, un loc in care daca vrei te poti simti „acasa”... și dacă crezi cu adevarat că ai primit ceva... e momentul să înveti să dăruiești pentru ca si alții să se simtă acasă, într-o mare familie...

Vall de Boí - să nu uităm pe unde am colindat

El valle de Bohí (en catalán y oficialmente La Vall de Boí), o valle del Noguera de Tor (principal afluente del río Noguera Ribagorzana), es un conjunto de valles y sierras situados en la zona nororiental de la comarca catalana de la Alta Ribagorza (provincia de Lérida) y que forma el municipio más extenso de la comarca. La cabeza del municipio se sitúa en la localidad de Barruera, que le dio nombre hasta 1996. Ocupa la cuenca principal del río Noguera de Tor, cuya población se estableció desde antiguo en el valle subsidiario de Sant Martí.

Limita: al norte con el municipio de Naut Aran, al nordeste con el municipio de Espot, al este con los municipios de La Torre de Cabdella y Sarroca de Bellera, al sur con el municipio de El Pont de Suert, y al oeste con el municipio de Vilaller. Desde el valle se puede acceder al Parque Nacional de Aigüestortes y Lago de San Mauricio.

En el valle se encuentra también la estación de esquí de Boí-Taüll Resort, que dispone de la cota más alta de todas las situadas en los Pirineos.

Craciun 2009

Un zâmbet nu dăunează nimănui...

Ø Un alpinist neasigurat stătea să cadă de pe un perete de stâncă. Abia se mai ţinea cu o mână deasupra hăului. Se uită la cer şi strigă disperat: - Doamne, e cineva acooolooo? Se aude o voce gravă: - Da, fiule! - Ce să fac, să nu mă zdrobesc de pământ? - Roagă-te să-ţi fie iertate păcatele şi desprinde-te de stâncă fără teamă. Se gândeşte puţin alpinistul, apoi strigă iar: - Altcineva mai e acolo?

Ø Doi prieteni se refugiază din cauza ploii într-un bar. Îşi beau ei berile în linişte, în timp ce privesc pe geam. - E binevenită ploaia asta pentru pământ, spuse unul dintre ei. Totul va renaşte acum din nou. - Nu mă speria! spune celălalt. Tocmai mi-am înmormântat soacra...

Ø Un ţigănuş este prins în livada cu mere de un gardian: - Ce faci ţigane acolo? - Erau căzute nişte mere pe jos şi le puneam înapoi!

Trimise de Costica S.

Extras de cont....

Client al cerului, la începutul acestui an vă informam că in contul dumneavoastră mai aveţi încă DRAGOSTE, BUCURIE, PACE, BINECUVANTARE. Acestea vă sunt valabile nelimitat accesând căsuţa „rugăciune”. Vă reamintim că zilnic trebuie sa reîncărcaţi contul cu: CREDINTA, RĂBDARE, BUNĂTATE, BLÂNDEŢE, FAPTE BUNE. Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să activaţi opţiunea „Sfânta Scriptura” şi „Sf. Liturghie”.
La Multi Ani fericiţi în 2010, sănătate multă, bucurie şi împlinirea celor mai frumoase dorinţe, vă doresc cu drag tuturor!

Trimis de Claudia.

La multi ani 2010!

Sorcova vesela, am venit in Lerida, tocmai din Romania, am venit cu autocarul, ca sa facem bani cu carul, dar acum ne-am inselat, cu-asta criza ce-a intrat, n-avem bani pentru mancare, dar avem pentru pahare, de tigari si de tutun, ca pe nas ne iese fum, pentru c-am pacatuit, Dumnezeu ne-a pedepsit, daca nu ne indreptam, tare in credinta, iute in umilinta, Dumnezeu ne va ierta, sanatate ne va da, si multa bucurie, in comunitate fie, de aceea drag Pastor, te rugam cu toti in cor, daca am gresit cumva, te rugam a ierta, de la mic la cel mai mare, sa ne fie cu iertare, si speram ca anul cea venit, sa aduca ce-am gandit, la anul si la multi anii!

publicata de Silviu Chereches.