Sondaj: câte persoane vizitează acest blog?

Ceea ce este important e ca Dumnezeu să ne găsească acolo unde vrea... în fiecare moment!

----- Viaţa este o oportunitate, culege-o...

lunes, 15 de febrero de 2010

Cinci minute cu Isus...

3. A ține colțul crucii lui Isus.

Dacă ar fi să-mi pot alege un moment din cele relatate de evanghelii pentru a-i fi alături lui Isus, acesta ar fi noaptea din Ghetsemani. „Aţi rămas cu mine în încercările mele” (Lc 22,27), le spune azi Isus ucenicilor săi. Dar, mai târziu, la cruce, ei îl vor părăsi, aşa cum o făcuseră şi în Ghetsemani. Cineva se poate întreba de ce El, Dumnezeu, ar avea nevoie ca noi, creaturi nevrednice, să-i fim alături în încercări. Eu, să ţin de coltul crucii lui Isus, precum Simon din Cirene: la ce-i foloseşte asta Celui care ţine în mâna lui întreg universul? E aici o binecuvântată inversare de paradigmă. Când stau alături de Isus în Ghetsemani, nu eu îl mângâi pe El, ci El mă mângâie pe mine. La fel, când ţin de colţul crucii lui Isus, el o face mult mai uşoară pe a mea. Domnul vrea să rămânem cu El în încercările sale, nu pentru a-i fi Lui bine, ci nouă.

Claudia.

Ce se mai aude despre Bulă?

Bulă se trezeşte dimineaţă din cauza unor zgomote ciudate - se crăpa de ziuă. O caută pe nevasta-sa în pat şi n-o găseşte - o furase somnul. Se duce la baie şi se uită în oglindă, dar oglinda se face ţăndări - aruncase o privire. Pleacă la servici şi pe drum vede două tipuri de oameni: unii care scădeau în înălţime - îi rodeau pantofii, iar alţii care dispăreau pur şi simplu - îi fura peisajul. Ajunge la servici şi îşi vede toţi colegii lipiţi de tavan - purtau discuţii la nivel înalt. La un moment dat, se dezlipesc şi cad toţi deodată - căzuseră de comun acord. Se enervează şi pleacă de la servici. Pe drum, îl vede pe unul lipit de asfalt şi pe vreo doi care trăgeau de el să-l dezlipească - era sărac lipit pamantului. Mai încolo, îl vede pe unul căruia îi cădeau urechile, nasul şi ochii - era putred de bogat. Se hotărăşte să se sinucidă şi se aruncă de pe un pod. Apele se dau la o parte şi Bulă cade pe uscat - nu era în apele lui.

martes, 9 de febrero de 2010

Ne întrebăm uneori câți catolici sunt în România...

* * *

Dieceze

Credincioşi

Parohii

Preoţi diec.

Preoţi călug.

Alba-Iulia

440.000

277

299

32

Bucureşti

91.150

66

91

28

Iaşi

254.629

132

249

108

Oradea

106.700

59

65

4

Satu-Mare

62.800

48

62

-

Timişoara

159.600

73

85

7

Total latini

1.114.879

655

851

179

Cluj-Gherla

60.000

182

150

18

Făgăraş şi Alba-Iulia

357.000

624

216

4

Lugoj

101.900

123

109

1

Maramureş

149.829

156

136

3

Oradea

102.000

139

136

15

Total greco-catolici

770.729

1224

747

41

Total catolici

1.885.608

1.879

1.598

220

Datele statistice sunt preluate din Anuarul pontifical 2008

lunes, 8 de febrero de 2010

Fii optimist...

Omul este iraţional, ilogic, egocentric.
Nu are importanţă, tu iubeşte-l!
Dacă faci bine, vor spune că ai scopuri
ascunse, egoiste.
Nu are importanţă, tu fă acel bine!
Dacă-ţi atingi propriile ţeluri vei găsi prieteni
falşi şi duşmani adevăraţi.
Nu are importanţă, tu realizează-le!

Binele pe care-l faci, mâine va fi uitat.
Nu are importanţă, tu să-l faci!
Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil.
Nu are importanţă, tu fii deschis şi cinstit!
Ceea ce ai construit ani în şir, poate fi distrus
într-o clipă.
Nu are importanţă, tu să construieşti!

Dacă-i ajuţi pe oameni, se vor ridica
împotriva ta.
Nu are importanţă, tu să-i ajuţi!
Dă lumii ce ai mai bun din tine şi lumea te va
lua la bătaie.
Nu are importanţă, tu dă ce ai mai bun din tine!

jueves, 4 de febrero de 2010

Viziune despre vârste!


Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an...
"Cati ani ai?" "- Am patru ani si jumatate!"
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ..si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta! Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?" "- O sa am 16!"
Poate ca ai 13, dar vei avea 16! Si vine si cea mai grozava zi din viata ta..... ai 21.
Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala "se face" si e numai bun de
aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat? Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat. Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60. Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta", astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".

In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92". Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ...jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!

martes, 2 de febrero de 2010

Cinci minute cu Isus...


2. Un jug ușor...

Todos sabemos que la Biblia tiene el Antiguo y el Nuevo Testamento. Se habla igualmente de la Primera y de la Segunda Alianza (o Testamento). Jesús inicia la novedad; con Él se cambia el régimen de las relaciones de los humanos con Dios.

En el Antiguo Testamento estaba el régimen de la Ley : se tenía que observar hasta al detalle las numerosas prescripciones para no exponerse a las maldiciones divinas, y, además, nadie tenía nunca la seguridad de que sus deudas hacia Dios le eran remitidas. Bajo el régimen de la Ley , había que ofrecer a Dios sacrificios y holocaustos para reparar las ofensas cometidas hacia Dios en las transgresiones de sus preceptos divinos. Los creyentes se encontraban bajo un yugo bastante pesado.

"Aceptad mi yugo... que es suave..."(Mateo 11, 28-31), proclama Jesús, y así libera del yugo de aquella religión, aportando la salvación que ya no consistirá en expiar deudas, sino en amar a Dios y al prójimo. El camino hacia Dios no pasará por el Templo (el de Jerusalén, lugar de la comunicación entre Dios y los creyentes), sino que es reemplazado por los rostros de las personas humanas, es decir, por el amor. Éste es el yugo ligero de Jesús.

Observar preceptos y normas en el ámbito religioso, nunca llena el corazón humano de felicidad. El amor sincero, sí. "Aceptad mi yugo... y encontraréis el reposo", dice Jesús.

lunes, 1 de febrero de 2010

Imaginea zilei...

La vida es corta, trabaje como si fuera su primer día
perdone rápidamente,
ame verdaderamente,
ría incontrolablemente
y nunca deje de sonreír
por mas extraño que sea el motivo.
La vida no puede ser la fiesta que esperábamos
pero en cuanto estamos aquí, debemos sonreír y dar gracias...


VE
LA DEL CÁNCER -
TODO LO QUE TIENES QUE HACER ES ORAR POR TODOS LOS QUE PADEZCAN ESTE TERRIBLE MAL Y HAZ QUE SIGA CIRCULANDO
ESTA VELA.
AUNQUE SEA A UNA PERSONA MÁS

En memoria de alguien que cono
zcas que haya sido golpeada por el cáncer o que esté luchando contra este terrible mal.

viernes, 29 de enero de 2010

Cinci minute cu Isus...


Mi s-a părut destul de intresant acest mod de a ne face un pic de timp și a privi în sufletul nostru. Ideea am luat-o de pe blogul lui Claudia S., ca și meditațiile (publicate cu acordul ei), pe care vi le propun pentru doar cinci minute, în fața lui Isus...

1. Mă vrea Domnul și pe mine?

„I-a chemat la sine pe cei pe care i-a voit” (Mc 3,13), ne suprinde evanghelia..., în textul ce redă chemarea apostolilor. Ce să înţeleg de aici, că Domnul nu ne vrea pe toţi? Sfântul Augustin îl îndemna pe un tânăr care voia să fie preot, dar nu ştia dacă are sau nu vocaţie: Si non est vocatus, facut voceris („Dacă nu eşti chemat, fă să fi chemat”). Cam aşa şi în cazul acesta, un răspuns potrivit ar fi acela că împărăţia lui Dumnezeu se cucereşte prin luptă (cf. Lc 16,16). Îl fac eu pe Domnul să vrea să mă cheme şi pe mine?

jueves, 28 de enero de 2010

Superb!

Este foarte profunda senzatia de bine, cu libertate si multa iubire. Asta este fericirea, atunci cand faci ceea ce-ti place, cu pasiune.
O idee magnifica : cele inutile sunt uneori minunate.

Este vorba despre o inregistrare a unui canal TV din Belgia, in sala mare a Garii din Anvers .
Mai mult de 200 de dansatoare si dansatori s-au amestecat cu calatorii si au dansat pe un cantec cunoscut in lumea intreaga.
Calatorii nu au stiut nimic despre aceasta filmare, care a fost facuta cu camere ascunse.
Urmarea... o sa o vedeti... . A fost magic.

http://www.youtube.com/watch?v=nemOAadaiLo&feature=player_embedded

Trimis de Roxana. Multumim.

lunes, 25 de enero de 2010

Bancurile săptămânii...


& După naşterea lui Bulişor, Bubulina zice: - Bulă, de azi înainte trebuie să facem economii! Aşa că, o să renunţi la bere. Stă Bulă vreo două luni fără să bea nimic. Într-o zi, se gândeşte să o verifice pe Bubulina, dacă face şi ea economii. O caută în geantă şi găseşte o chitanţă de 400 lei, pentru farduri. - Bine, zice Bulă, ai spus să facem economii şi tu dai un sfert din salariu pe farduri? - Dragă, zice Bubulina, fardurile sunt ca să arăt mai frumoasă în ochii tăi. - Da? Şi berea pentru ce crezi că era?

& Un moş şi o babă, mor într-un accident şi ajung în Rai. Acolo, îngerul de servici îi duce într-o casă superbă, lângă o plajă plină de palmieri şi le spune: - Tot ce aveţi de făcut de azi înainte este să staţi aici şi să fiţi fericiţi. Moşul se întoarce către babă şi îi zice cu reproş: - Vezi, ce proastă ai fost? Puteam să fim aici de 10 ani, dar tu – nu, voiai să mâncăm sănătos!

& Un pictor celebru, aflat prin munţi, se întâlneşte cu un cioban. - Bade, zice pictorul, mă laşi să-ţi pictez oile? - Doamne ia-mă, zice ciobanul, cum să faci aşa ceva? Lasă-le albe cum sunt.

viernes, 22 de enero de 2010

Mai mult despre ziua migrantului...

http://www.youtube.com/watch?v=gi7nrsOVRqE





lunes, 18 de enero de 2010

Hoy acogemos, maňana compartimos!






Trairile unui emigrant, din momentul in care pune piciorul pe taram strain si pana cand acel tărâm devine « acasa », sunt extrem de complexe si contradictorii.

Gandurile de a parasi pentru a realiza: tema zile iemigrantului ne surade, mai ales prima parte: a primi, dar gandul ca trebuie să si impartim este mai greu, aproape niciodata sau mai rar de înțeles... doar am venit sa primim: munca, bani, respect, afectiune... si cu gandul acesta am plecat toti spre oricare tara, spre o tara promisă...

Nebunia ieșirii – totul e o feerie, traiesti cu ochii deschisi un basm. In aceasta etapa, de fapt, descoperi totul cu ochii unui copil. Absolut totul e mirific.
Mancarea e mai buna, e mai sanatoasa, oamenii sunt mai respectuosi, statul de adoptie e atat de civilizat inca iti revizuiesti singur notiunea de «civilizatie», soselele sunt mai mari, mai largi, mai curate, masinile sunt rupte din revistele auto, ultimul numar, cladirile sunt mai inalte, au geamuri mai multe, sau numai geamuri, parcurile sunt mai verzi, iarba e taiata mereu ca n-apuci sa vezi buruieni, oamenii au flori multicolore la balcoane si terase, casele n-au garduri, lumea zambeste, autobuzul vine la timp si ca o incununare la toate bogatiile astea, ai sansa sa castigi...

Trezirea la cruda realitate – «totul e una eșec». E ca si cand te trezesti din beție.
Mancarea, care mai sus o adorai, acum n-are nici un gust, vinetele, oricat de mult te-ai chinui sa le prepari, n-au gust desi sunt umflate cu pompa, rosiile au gust de cauciuc, painea e elastica, soselele care erau largi mai sus, se ingusteaza pentru ca acum ai ochi sa observi si traficul infernal. Aerul nu mai e atat de pur ca înainte si te declari fericit ca n-ai probleme cardiace. Vecinii care zambeau vorbesc o limba cu care nu poti schimba doua cuvinte.
Iar prietenii din tara te intreaba ce-i avut in cap cand ai emigrat. Costel e in fiecare weekend la Sinaia iar Angela tocmai si-a luat bilet trei saptamani la Neptun… Statistic vorbind, cam 60% din emigranti in momentele acestei etape se intorc acasa. Iar tu... cauti sansa ca să primești ceva de la viată...


Fără prejudecăți, fără idei preconcepute și false așteptări – «viata e frumoasa si aici». Dupa dusurile reci primite la etapa de mai sus, te trezesti si incepi sa vezi lumea cu alti ochi. Se instaleaza o rutina placuta. E etapa in care te ancorezi la lumea inconjuratoare. Citesti cu asiduitate presa locala, urmaresti stirile, programele de divertisment. Esti la curent cu toate evenimentele culturale. Mergi destins la cinematograf. Pastrezi inca legatura cu cei lasati dincolo, dar remarcile lor nu te mai ranesc. Angela continua sa mearga an de an la Neptun pe o plaja plina de muzică fără nici un mesaj si de scoici in care-ti tai talpile. Costel viziteaza si el aceeasi Sinaie mereu…insa tu mergi si descoperi locuri noi in fiecare zi, azi, maine si poimaine si tot asa. De fapt vecinii sunt foarte sociabili, se pot lega prietenii.Totul e sa vrei! Este etapa care de fapt iti aduce cele mai multe impliniri, daca ai fost destul de stoic sa rezisti pana aici. Începi cu adevărat să primești... ceva de la viață, de la oamnei, de la natură, în final ridicând privirea spre cer suspini și recunoști: de la bunul Dumnezeu!


Între două lumi ajungem să realizăm că – «aici e casa mea». Aceasta e etapa implinirii depline pe meleagurile altadata straine si atat de ostile. Acum totul iti este familiar. Cunosti orasul ca pe propriul buzunar, adopti stilul de viata actual, dar ce-i mai important, nu mai faci comparatii. Nu mai ai regrete. Privesti spre viitor cu lumina si pace-n suflet.
De-acum esti de-al casei!
Ia cativa ani sa ajungi în acest moment și să gândești astfel. Unii nu ajung niciodata, raman ancorati in trecut si in idealizarea acestuia.

Nu mă înțelegeți greșit, vorbesc de noi. De aceea cand spun «acasa» spun «aici», in Lleida, in comunitatea de la Carmen, un loc in care daca vrei te poti simti „acasa”... și dacă crezi cu adevarat că ai primit ceva... e momentul să înveti să dăruiești pentru ca si alții să se simtă acasă, într-o mare familie...

Vall de Boí - să nu uităm pe unde am colindat







El valle de Bohí (en catalán y oficialmente La Vall de Boí), o valle del Noguera de Tor (principal afluente del río Noguera Ribagorzana), es un conjunto de valles y sierras situados en la zona nororiental de la comarca catalana de la Alta Ribagorza (provincia de Lérida) y que forma el municipio más extenso de la comarca. La cabeza del municipio se sitúa en la localidad de Barruera, que le dio nombre hasta 1996. Ocupa la cuenca principal del río Noguera de Tor, cuya población se estableció desde antiguo en el valle subsidiario de Sant Martí.

Limita: al norte con el municipio de Naut Aran, al nordeste con el municipio de Espot, al este con los municipios de La Torre de Cabdella y Sarroca de Bellera, al sur con el municipio de El Pont de Suert, y al oeste con el municipio de Vilaller. Desde el valle se puede acceder al Parque Nacional de Aigüestortes y Lago de San Mauricio.

En el valle se encuentra también la estación de esquí de Boí-Taüll Resort, que dispone de la cota más alta de todas las situadas en los Pirineos.